Produse Artă Populară Artizanat

Meșterii populari și artizanii

Artiștii populari se manifestă în multe domenii – olăritul, țesătoria, prelucrarea lemnului. Ei au păstrat tradițiile vii, le-au transmis din generație în generație și folosesc de materiile prime oferite de natură: lut, lemn, apă, fibre vegetale.

O frumoasă legendă a folclorului românesc îngemănează actul primordial al facerii omului cu zămislirea vaselor de lut. Se spune că olarul a furat meșteșugul său de la Dumnezeu, care a creat omul din pământ și apă, modelându-l pe Adam din lutul moale, după chipul și asemănarea sa. Neputând însufleți vasele, asemenea Atotputernicului, prin suflarea sa, olarul le-a supus focului, pentru ca dogoarea acestuia să le dea suflet, glas limpede și trăinicie. Dialogul omului cu lutul coboară adânc în preistorie. ceramica fiind pentru arheologi un calendar al epocilor succesive, iar pentru istoricii de artă un martor vizual, ce ne vorbește despre rafinata civilizație a culturilor neolitice, care a culminat cu strălucita ceramică pictată de Cucuteni.
În orice zonă a țării te îndrepți, vei găsi urme ale trecutului și istorii bine păstrate, care pulsează de o viață autentică, de elemente ce relatează credințele și miturile de odinioară.
În spațiul cultural românesc al secolelor al IX-lea – al XI-lea, ceramica, fie de uz curent, neagră, de tradiție neolitică, sau roșie, de tradiție daco-romană. Fie din specia fină a ceramicii smălțuite,  cunoscută încă din Antichitatea romană și apoi bizantină , constituie unul dintre elementele de referință pentru meșteșugurile și arta acelei perioade, în care s-a conturat o gramatică decorativă proprie poporului român.
Urmele artizanatului românesc se pierd în trecut, în epoci care au modelat abilitățile omului de a se adapta la natură, la pericole, climă, religie sau organizări ale comunității. Odată cu evoluția omului, obiectele pe care mâna sa le-a creat s-au perfecționat și au căpătat, pe lângă atributele practice, și atribute decorative și estetice.

Produsele de artizanat autentic

Artizanatul autentic românesc se definește prin faptul că produsele de artizanat sunt create de meșteșugari care au deprins tehnici străvechi, metode de folosire a materiilor prime și de decorare.

Printre produsele de artizanat românesc autentic se numără: obiectele de cult (sfeșnice, potire, clopote, icoane pe sticlă sau lemn, candele); țesăturile (covoare, carpete, brâuri, catrințe, fote, vâlnice, scoarțe, ștergare); portul popular (ii, fote, catrințe, ițari, opinci); obiecte din lemn și împletituri (jucării, fluiere, boluri și castroane); obiecte din lut și ceramică (castroane, farfurii, căni, oale, păpuși); obiecte decorative și de mobilier (ouă încondeiate, scaune, decorațiuni de grădină și de interior).

Fiecare dintre etapele evoluției umane se regăsește astăzi în mod direct sau indirect în meșteșugurile tradiționale românești. În obiectele de o mare diversitate pe care meșteșugarii le creează, în modelajele, pictura, tehnicile de țesere sau de prelucrare a lemnului care le individualizează.

Obiectele de artizanat românesc se realizează cu multă răbdare și cu atenție atât față de cel care va intra în posesia obiectului creat, cât și cu respect față de procesul de creație. Fiecare etapă a creării unui obiect are însemnătatea sa și are valențe ritualice.

Pe tot cuprinsul României găsim o varietate de vase și ustensile de bucătărie create de artizani. De la căușuri de lemn pentru mălai și făină de grâu, tocătoare, mojare, râșnițe, polonice, linguri, site de cernut făina, până la boluri, farfurii, castroane și vase pentru cuptor.

Alte obiecte decorative artizanale pe care le întâlnim deseori în casele tradiționale sunt clopoțeii ceramici de diferite dimensiuni, vazele ceramice, sfeșnicele, suporturile de șervețele, suporturile de linguri și cutiile de bijuterii.

De asemenea, întâlnim și o serie de obiecte cu specific folosite în anumite perioade din an sau la anumite ocazii – la botez, nuntă sau înmormântare. Altele, precum obiectele de cult, sunt folosite în biserici și mănăstiri, în ritualurile specific religioase.

Portul popular

Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor. Pe baza acestuia, cercetătorii pot stabili și studia date despre geneza istorică și formele de evoluție ale unei culturi, ariile de răspândire sau influențele asimilate de la alte civilizații.

Sculptura în lemn practicată de meșterii populari este migăloasă, sunt de multe ori redate detalii de finețe, iar artizanii se inspiră din viața de zi de zi, din natură și religie. Există meșteri care realizează podoabe, icoane, cruci, medalioane, triptice etc. și folosesc materii prime din păr, cireş, nuc, paltin, dar și meșteri care sculptează troițe monumentale, măști sau mobilier mic.
Experienţa îndelungată de prelucrare a lemnului i-a învățat pe meșterii populari întrebuinţarea adecvată a fiecărei esenţe lemnoase. Cele mai frumoase piese de mobilier sunt realizate din lemn de nuc, iar cireșul este des folosit la ploști și linguri, iar paltinul la realizarea instrumentelor muzicale.

Arta populară românească

Se presupune că originile motivelor pe care le întâlnești pe obiectele realizate de meșterii populari au legătură cu necesitatea de delimitare a unor arii coloristice. Aceste motive sau simboluri reprezintă un „limbaj”, reflectând credințe religioase, magice, valori sociale, iar pe măsură ce ne apropiem de timpul prezent ele îndeplinesc predominant funcții estetice.

În arta populară, meșteșugarii cunosc anumite canoane pe care le respectă, în strânsă legătură cu credințele și perspectiva asupra lumii a comunității din care fac parte. Astfel, motivele tradiționale românești respectă o ordine, prin folosirea repetiției unor motive, alternare, simetrie/asimetrie, contrast, proporție, unitate.

În strânsă legătură cu pământul și cerul, cu începuturile omului și religia, cu fauna și flora locale, cu obiceiuri zonale, cu temerile și viața de zi cu zi, simbolurile populare românești au semnificații diferite: rol de protecție de spiritele rele, rol de ocrotire a casei, etc.Simbolistica populară românească este geometrică, vegetală, zoomorfă sau antropomorfă (mai rar), iar originile sale se situează în vremurile în care acestea reprezentau primele forme de comunicare umană. Simbolistica este prezentă pe toate obiectele de artizanat popular, indiferent că vorbim de obiecte ceramice, din lemn, din lână, cânepă, in, borangic etc.

Conform UNESCO, „cultura tradițională şi populară este ansamblul creațiilor unei comunități culturale fondată pe tradiție”. Fiind o expresie a identității culturale şi sociale. Pe lângă artizanat, formele culturii tradiționale cuprind “limba, literatura, muzica, dansul, jocurile, mitologia, riturile, cutumele, arhitectura și alte arte”.
Obiectele care ies din mâinile meșteșugarilor populari fac parte din bogățiile și patrimoniul cultural al României. Acest patrimoniu reprezintă un arc peste ani al credințelor, tradițiilor folclorice, mitologice, al vieții rurale care se păstrează sub diferite forme. Fie că vorbim de etnografie, arheologie sau arte plastice și decorative.

Meșterii populari care sculptează în lemn sunt cu un pas mai aproape de noi datorită asociațiilor de meșteșugari care s-au creat în diverse zone ale țării. Astfel, meșteșugarii sunt prezentați lumii întregi, iar arta lor poate călători și poate ajunge în case situate la zeci de km depărtare. Mulți dintre ei s-au specializat, au restaurat biserici, au creat troițe monumentale, icoane etc.
Fiecare dintre meșteșugurile populare ne aduce mai aproape de autenticitatea vieții de odinioară și de valorile pe care aceasta le înglobează.

În timpuri în care spiritul tradițiilor românești este tot mai greu de menținut, fiecare dintre noi poate aduce un omagiu simplității și bogăției tradiționale păstrând în casă o fărâmă din munca și creativitatea artizanilor.
Întreaga formă de artizanat românesc am încercat să o cuprindem în această mare colecție de produse si obiecte de artizanat autentic românesc.