Ceramică neagră de Marginea - Bucovina

Ceramica de Marginea este o marcă de ceramică tipică pentru comuna Marginea din județul Suceava.

In Marginea inceputul olaritului este stabilit de catre istorici in jurul anului 1500. Olaritul a aparut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obtinute. Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societatii primitive prin posibilitatea stocarii alimentelor si a prepararii acestora.
Imaginati-va doar bucataria sau camara dumneavoastra fara aceste obiecte cotidiene.
Marginea este înconjurată de păduri, dispune de un sol argilos şi este străbatută de apa râului Suceviţa, acestea fiind condiţii fundamentale pentru acest meşteşug în care lutul, apa şi focul formează o treime magică.

În perioada comunismului posesia unei roţi de olar era considerată infracţiune şi mulţi olari au fost nevoiţi să renunţe la acest meşteşug sau să-l practice pe ascuns. Mai târziu, comuniştii au încercat exploatarea acestui meşteşug în scop de propagandă şi au încercat relansarea lui într-o formă cooperatistă, încercand chiar mecanizarea acestui meşteşug exclusiv manual prin introducerea roţii de olar acţionată electric şi a malaxoarelor mecanice.
Ceramica neagra de Marginea – mostenire dacica
Pentru iubitorul de istorie si de frumos, urmarirea acestui mestesug in timp si spatiu poate fi o preocupare extraordinar de placuta. Ceramica de culoare neagra este marturie a originii dacice. Ea se mai intalneste astazi numai in atelierele de olarit de la Marginea, jud. Suceava.
Centrul de la Marginea produce olărie neagră, exact prin aceeaşi tehnică preistorică de ardere înăbuşită şi de ornamentare, prin lustruirea cu ajutorul unei pietre de râu (cremene).

Dupa modelare, vasele isi urmeaza drumul vechi de mii de ani: pe vremuri, erau arse in gropi mari de 1,5 m, de forma unui con cu varful in sus. Alaturi era sapata o groapa mai mica, ce comunica printr-un canal cu prima si in care se facea focul, foc ce ducea la colorarea in rosu a vaselor din groapa mare. In acest moment vasele erau acoperite cu un strat gros de lut umed, astupandu-se astfel si canalul dintre cele doua gropi; arderea insa continua, fara oxigen, vasele capatand culoarea cenusie sau neagra.

Din fericire tehnica straveche a acestui mestesug s-a pastrat pana azi, cu ceva schimbari: pamantul este adus de olar de la marginea satului, insa vasele sunt arse acum in cuptoare, inchise si in partea de sus si la gurile de foc. Lemnele de brad stau stiva pe peretii atelierelor. Ca si dacii, mesterul framanta lutul cu mainile goale, dupa ce l-a inmuiat cu apa. Isi alege apoi un bulgare de pamant, il pune pe roata si totul incepe sa se transforme, pana cand in ochiii mesterului se citeste multumirea lucrului bine facut.
Vasul, odata terminat, este lasat apoi la zvantat cateva zile, dupa care se trece la decorarea lui, apoi se lasa la uscat 2-3 saptamani, vara in aer liber, afara la soare, iar iarna la adapost in atelier. Trebuie sa fie foarte bine uscat ca sa poata fii finisat si lustruit, apoi urmeaza arderea.
Dupa o ardere normala, de aproximativ 8 ore, in prezenta oxigenului, timp in care vasele devin rosii, se introduc apoi in foc lemne de brad si molid si se astupa toate gurile de incarcare si descarcare ale cuptorului. Se produce acum o ardere inabusita fara oxigen, care dureaza cam zece ore, fumul penetrand si impregnand peretii vaselor, in timp ce acestea se racesc lent, determinand culoarea neagra, cu diverse nuante, de la cenusiu la negru intens, functie de distanta de la focarul cuptorului si de calitatea combustibilului utilizat.
Formele vaselor sunt si ele din vremuri stravechi: oala inalta, oala mare cu doua toarte, strachini de diferte dimensiuni, oale cu manusi. Tehnica de decorare este cea traditionala: vasele se lustruiesc cu o piatra speciala, urmele cenusii ramase pe peretii vasului inca nears amestecandu-se cu negrul metalic al acestora.
Acestei tehnici i se adauga folosirea motivelor si ornamentelor geometrice: spirale, linii frante, ramuri de brad. Asa sunt mesterii pe-aici, pastratori de traditii si iubitori de nou. O mana de oameni ce continua sa invarta roata si sa arda in cuptorul inabusit vase de lut, ca si stramosii lor.
În ceea ce priveşte ornamentarea, se folosesc două tehnici: impresiunea şi lustruirea. Impresiunea se realizează printr-o rotiţă care se aplică pe vasul crud, cu ajutorul căreia se realizează un decor constând din linii frânte sau un şir de romburi.
Lustruirea se face cu ajutorul unei pietre de râu cu care se înscrie pe suprafaţa obiectului, într-o mişcare de dus-întors, un decor compus îndeosebi din linii frânte şi spirale, într-o multitudine de variante stilistice, cu un efect artistic deosebit.

Poate mai mult decât la alte categorii de ceramică, valoarea estetică a ceramicii negre constă nu numai în ornamentele care o împodobesc, ci mai ales în însăşi forma dată obiectelor de creatorul lor. Vasele de ceramică confecţionate la Marginea încântă prin echilibrul proporţiilor şi eleganţa formelor.

1 Produs(e)
Setează direcţie descendentă
1 Produs(e)
Setează direcţie descendentă