Învie Tradiția

Ghiduri, resurse și informații

  • Zilele filmului „Memoria Holocaustului” 24-26 ianuarie @Cinema Muzeul Țăranului


    În data de 27 ianuarie 2020 se împlinesc 75 de ani de la eliberarea

    lagărului de la Auschwitz, locul în care milioane de vieți au fost

    distruse pe criterii arbitrare.

    Cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor

    Holocaustului, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din

    România „Elie Wiesel”, în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului

    Român, organizează în perioada 24-26 ianuarie 2020, la Cinema Muzeul

    Țăranului, programul Zilele filmului „Memoria Holocaustului”.

     

    Cea de-a treia ediție a proiectului aduce în atenția iubitorilor de film

    și istorie, documentare premiate cu Oscar, filme artistice și de

    animație care ne prezintă un trecut ce și-a pus amprenta asupra celor

    care au  supraviețuit Holocaustului, asupra familiilor lor și

    generațiilor care le-au urmat.

  • Târg de Sfântul Nicolae 6 – 8 decembrie

    Peste 100 de meșteri mari, cei mai pricepuți olari, lingurari, cojocari,
    cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, rudari, iconari,
    cioplitori... vin din toate zonele țării la Muzeul Național al Țăranului
    Român, cu lucruri frumoase, numai bune de târguit, pe care le-au
    meșterit peste an. Sunteți așteptați la Târgul de Sfântul Nicolae, de
    vineri, 6, până duminică, 8 ale lunii lui Undrea, de la orele 10 de
    dimineață, până la 6 seara.

    Puteți admira și cumpăra: jucării, nuielușe, măști, ii, podoabe, opinci,
    cergi, scoarțe, străchini, oale de sarmale, icoane, pristolnice, blide,
    marame, ibrice, chimire, curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe,
    sărărițe, pipernițe, găvane, lingurare, linguri, fluiere, ocarine,
    împletituri din pănuși, oale, scăunașe, ștergare, lăzi de zestre,
    catrințe, cămăși, fote, clopoței, zurgălăi, dar și turtă dulce,
    cozonaci, mere, miere, plăcinte, ciocolată de casă, halviță, plante
    medicinale, țuică, fructe și legume.

  • Vernisajul expoziției „Ioan Căianu 390” / 20 noiembrie, ora 17:30

    Ioan Căianu a fost culegător de muzică, compozitor, botanist, fondator
    de tipografie, constructor și reparator de orgi din Transilvania
    secolului al XVII-lea, care a avut o contribuție însemnată la întocmirea
    codicelui care îi poartă numele – „Codex Caioni”. Culegerea elaborată
    între 1634-1671 conține motete, părți de mise, muzică ecleziastică,
    părți din lucrări baroce instrumentale și dansuri, toate fiind notate cu
    tabulaturi de orgă. Anul acesta se împlinesc 390 de ani de la nașterea
    sa, motiv pentru care Festivalul de Muzică Veche București vă invită la
    două evenimente importante dedicate acestei personalități plurivalente.

    Miercuri, 20 noiembrie 2019, de la ora 17.30, va avea loc la Muzeul
    Național al Țăranului Român vernisajul expoziției „Ioan Căianu 390”.
    Expoziția va conține fotografii realizate de fotograful Gyula Ádám, cu
    conducerea profesională a muzeografei Erzsébet Muckenhaup, care și-a
    legat numele şi cariera de redescoperirea comorilor ascunse de călugării
    franciscani de la Şumuleu-Ciuc. La eveniment vor lua cuvântul Laurențiu
    Constantin, director al Festivalului de Muzică Veche București, și
    Angéla Ferencz, director al Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea
    Ciuc.

    Expoziția „Ioan Căianu 390” poate fi vizitată la Muzeul Național al
    Țăranului Român în perioada 20 noiembrie – 4 decembrie.

  • Fenomenul Cucuteni în culturile neolitice din spaţiul geografic locuit de români (lansare de carte)

    Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă sâmbătă, 2 noiembrie 2019, de la ora 12, la Sala Acvariu, la lansarea volumului Fenomenul Cucuteni în culturile neolitice din spaţiul geografic locuit de români, de prof. univ. dr. Radu Adrian.

    Intrarea este liberă.

  • „Viaţa durează cât o privire, iar iubirea vine înainte de toate”

    Întâlnirea cu meşterul Ion Rodoş a fost înainte de toate o lecţie de viaţă. Are dânsul o anumită chibzuinţă şi o modestie desăvârşită în felul de a fi greu de a nu fi remarcate dacă petreci oareşice timp în preajma sa. Mai presus de toate însă, te mişcă privirea sensibilă şi deopotrivă fermă din ochii săi, ochi din care îi cad deseori incredibil de nestingherit lacrimi. Dacă îţi laşi simţurile ascuţite, ceva din fiinţa sa te îndeamnă să ai răbdare. Cu tine, cu viaţa. Unii oameni au pur şi simplu harul de a vorbi de fapt indirect despre tine, oricare am fi acel „tu”. Îndrăznim să spunem că, probabil, acei oameni care au trăit viaţa în plinătatea suişurilor şi coborâşurilor sale. Cu deplină luciditate şi simplitate.

    Ion Rodoş este în mod cert una dintre aceste făpturi. Ne-am grăbi dacă am aduce drept dovadă lucruri pe care le ştiam despre dânsul dinainte de a ni se ciocni privirile. Doar în treacăt, amintim de viaţa petrecută parcă ascuns printre dealurile Argeşului, în satul Sboghiţeşti din comuna Nucşoara, strădania depusă pentru a sculpta cea mai mare lingură de lemn din lume împreună cu fiul Gheorghe Rodoş sau trista întâmplare de a fi acuzat de uciderea din culpă a fratelui său, soldată cu ani grei de penitenţă şi multă durere...

    Dovada noastră netăgăduită că am avut ocazia să cunoaştem un om minunat este însă zâmbetul care răsare pe chipul său deodată cu un şiroi de lacrimi atunci când vorbeşte despre nepoţii săi: „Cel mai mare face în curând 5 ani şi e foarte talentat. I-am făcut deja o trusă de unelte şi sculptează câteodată împreună cu mine”. Despre soţia pe care încă o iubeşte necondiţionat: „Să nu vă căsătoriţi dacă nu e şi iubire. Asta o să vă ţină uniţi când or să vină necazurile şi sigur vor veni, că aşa e viaţa”. Despre credinţa în Dumnezeu care „a avut mereu grijă de mine”.

    Ne-am cunoscut acum ceva vreme la un târg al meşterilor populari şi am fost fermecaţi pe loc de fineţea sculpturilor sale în lemn. Ne-au căzut prima dată ochii pe o furcă a căror detalii executate cu măiestrie parcă fugeau intenţionat de privirile care nu îşi acordă răgazul de a fi atente – „Multe detalii le-am lucrat cu lupă, nu se putea altfel. Se munceşte foarte mult la un astfel de obiect. Am stat odată 2 luni de zile de vară, de dimineaţă până seara ca să termin una. Am o colecţie de 36 de furci, dar nu le port pe la târguri cu mine decât rareori pentru că sunt singura moştenire pe care le-o las copiilor mei. Le ţin însă în expoziţie într-o cameră specială, acasă la mine. Şi tare mă bucur când vine cineva să le vadă! Chiar de curând, a venit în vizită o doamnă din Constanţa pe care nu o cunoşteam, aflase de pe internet de mine. Ce să vă zic...îţi umple inima când simţi că munca ta de-o viaţă are valoare şi pentru ceilalţi...”.

    Nu doar furcile impresionează în recuzita de obiecte sculptate ale meşterului Rodoş. Învie Tradiţia iubeşte şi colecţia sa de linguri cu simboluri şi motive tradiţionale. Dacă v-am făcut curioşi, aruncaţi o privire aici (link), unde s-ar putea să vă facă cu ochiul şi o frumoasă piesă care se doreşte a fi un omagiu adus de meşterul nostru brâncuşienei Domnişoara Pogany. Mai multe, ne spune chiar dânsul: „Mi s-a întâmplat să mi se copieze modelele sculptate pe coada lingurilor, dar eu nu m-am supărat niciodată. Să le copieze, mă apuc să creez altele. Mă uit în natură sau, uneori, văd chiar fără să caut un lucru frumos şi îmi vine deodată inspiraţia. Şi mă opresc din orice fac şi încep să desenez ideea respectivă.”

    Măiestria sa a atins însă apogeul prin creaţia Cocoşul de munte de Nucşoara: „La început, o făceam doar în dimensiuni mici. Am învăţat să o fac de la tata, care era şiţar şi care, după ce facea şiţele, învelea şi casa omului şi punea această pasărea în vârful ei. Se numea binecuvântarea casei. Peste ani, am transformat-o în ceea ce vedeţi acum. Am păstrat însă tehnica de la tata, este adică lucrată doar din două bucăţi de lemn.”

    Daţi-ne voie să ne lepădăm preţ de câteva clipe de straiele modestiei şi să ne mândrim că cu faptul că unul din cele mai puţin de zece exemplare Cocoşul de munte de Nucşoara făcute de meşter se află acum la loc de cinste în showroom-ul Învie Tradiţia. Dar cum asemenea creaţie nu merită să fie privată de ochii celor care vor să o admire, ba din contra, să ajungă la inima a cât mai mulţi dintre noi, vă lăsăm mai jos o mărturie a frumuseţii ei .

     

    Ion Rodoş este unul dintre puţinii meşteri populari din România care s-a fericit cu urmaşi care au ales aceeaşi meserie ca a sa: „Când copiii te moştenesc, e mare satisfacţie pentru un părinte. Si cu fiecare generaţie, gena se dezvoltă. Eu cred că am fost mai bun ca tata şi tata mai bun ca bunicul, iar fiica mea şi fiul vor fi cu siguranţă mai talentaţi ca mine. Fiica, Andreea s-a pus serios pe treabă. Băiatul e plecat în Germania, dar mai stă doar un an şi se întoarce acasă. Când ai o meserie ca asta, nu se merită să pleci în altă parte, poţi să faci în aşa fel încât să mânânci o pâine şi aici.”

    Meşterul nostru este un mare iubitor de copii. Nu doar că se emoţionează vădit când ne vorbeşte despre nepoţi, ci i se luminează chipul a dragoste de fiecare dată când pomeneşte de elevii săi de la Şcoala Populară de Arte şi Meserii sau de cei care participă la atelierele pe care le ţină prin ţară: „Am elevi foarte talentaţi, dar n-am văzut din păcate pe niciunul să vândă. Ar trebui încurajaţi mai mult cei tineri, să li se dea de exemplu un locuşor al lor la târguri, să poată expune şi să câştige un ban, să vadă că e o meserie din care se poate trăi. Nici dacă eşti medic, nu e o ruşine să ştii a face şi o pasăre din asta (arată către pasărea pe care a învăţat să o lucreze de la tatăl său). Am fost invitat să lucrez cu copii din multe ţări şi, acolo, statul chiar se preocupă pentru ei. La noi, trebuie să mă rog ca să fac rost de un microbuz şi să duc copiii într-o excursie... Eu i-aş lua cu mine şi la târguri ca să îi promovez, dar e nevoie de bani. Or eu, personal nu îmi permit, oricât mi-aş dori asta...”

    Orele petrecute alături de Ion Rodoş, ascultându-i istorisirile de viaţă şi urmărindu-l cu câtă tenace minuţiozitate se desfăşoară în timp ce sculptează au fost ca o gură de rai. Cu toţii avem nevoie de exemple pozitive în calea noastră, care să ne amintească că frumuseţea vieţii stă mereu în simplitatea sa. Aceste exemple devin totuşi din ce în ce mai rare sau mai puţin vizibile în conglomeratul vieţii de astăzi. Iată, de ce nu trebuie să pierdem din vedere că nu putem risca dispariţia satului românesc. Vom pierde de fapt o întreagă lume!

  • Târgul de Sânmedru - de antichități țărănești / 25 – 27 octombrie

    Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă, începând de vineri, 25,
    până duminică, 27 octombrie 2019, între orele 10 și 18, la Târgul de
    Sânmedru – de antichități țărănești, la care vor participa aproximativ
    40 de colecționari din toată țara cu lucruri vechi, de colecție. Puse
    unele lângă celelalte, obiectele prezentate la târg formează o poveste
    frumoasă și impresionantă din viața rurală, din vremuri care încep cu „a
    fost odată ca niciodată”.

  • Târgul de Sânmedru - de antichități țărănești / 25 – 27 octombrie

     

    Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă, începând de vineri, 25,

    până duminică, 27 octombrie 2019, între orele 10 și 18, la Târgul de

    Sânmedru – de antichități țărănești, la care vor participa aproximativ

    40 de colecționari din toată țara cu lucruri vechi, de colecție. Puse

    unele lângă celelalte, obiectele prezentate la târg formează o poveste

    frumoasă și impresionantă din viața rurală, din vremuri care încep cu „a

    fost odată ca niciodată”.

  • Arhitectura Interbelică a Bucureştiului și Regalitatea / 17 octombrie - 3 noiembrie

    „Sub Auspiciile Familiei Regale a României”, Centrul de Excelență în

    Arhitectură, Arte și Audiovizual, alături de Filiala Teritorială

    Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România și Uniunea Arhitecților

    din România, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român, are

    onoarea să vă invite la vernisajul expoziţiei „Arhitectura Interbelică a

    Bucureştiului și Regalitatea” din data de 17 octombrie 2019, ora 18:00,

    la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Sala Irina Nicolau, șoseaua

    Kiseleff, nr. 3, intrarea din strada Monetăriei nr. 3, București,

    România.

     

    Expoziţia pune în valoare identitatea culturală și istorică, contribuind

    la integrarea acesteia în spațiul european. Aceasta va fi deschisă

    publicului larg în perioada 17 octombrie – 3 noiembrie 2019, la Muzeul

    Naţional al Ţăranului Român.

     

    Mai multe detalii găsiți în documentele atașate sau pe

    http://www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa/arhitectura-interbelica-a-bucurestiului-si-regalitatea-ro.html

  • Între viață și moarte. Cazuri de salvare a evreilor în timpul Holocaustului | 3–19 octombrie 2019

    Expoziția ‘Între viață și moarte. Cazuri de salvare a evreilor în timpul

    Holocaustului’ prezintă povești din unsprezece țări europene: Croația,

    Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Lituania, Olanda, Polonia,

    România, Slovacia și Ucraina. Partea românească a expoziției va înfățișa

    poveștile lui Andrei Călăraşu și Magdalena Stroe. Andrei Călăraşu era un

    băiat evreu de 19 ani care a suportat condițiile inumane ale unei

    călătorii cu trenul de peste o săptămână până la un lagăr de muncă

    forțată. Își datorează supraviețuirea curajului Vioricăi Agarici,

    conducătoarea Crucii Roșii locale, care a obligat paznicii de la gara

    din Roman să deschidă vagoanele și să-i lase afară pe cei care mai erau

    în viață, să respire. Trei ani mai târziu, Magdalena Stroe, pe atunci în

    vârstă de 15 ani, și-a riscat viața dându-i propriile sale documente

    unei foste colege evreice, pentru care aceasta era singura șansă să

    evite transportarea în ghetto-ul din Cluj-Napoca și deportarea în

    lagărul Auschwitz-Birkenau.

     

    Conturând poveștile supraviețuitorilor și ale salvatorilor, expoziția

    scoate în evidență complexitatea relațiilor interumane în condiții

    extreme. Testimonialele sunt prezentate pe un fundal istoric mai larg ce

    permite o mai bună înțelegere a șanselor de supraviețuire pe care evreii

    le aveau la fața locului și a posibilităților salvatorilor de a-i ajuta.

     

     

    Între viață și moarte. Cazuri de salvare a evreilor în timpul

    Holocaustului

    Vernisaj: Joi, 3 Octombrie 2019, ora 18

    Expoziția poate fi vizitată în perioada: 3–19 Octombrie 2019, la sala

    Acvariu

  • La vie en... pink - O provocare... roz la Muzeul Național al Țăranului Român, 4 – 14 iulie 2019, Sala Acvariu

    Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 4 iulie 2019, de la ora 19:00, la Sala Acvariu, la vernisajul expoziției La vie en... pink. Intrarea este liberă.

    Fotografia, pictura, video-instalația și performance art-ul își dau întâlnire într-un demers inițiat și susținut de șapte artiste care formează, cu această ocazie, Grupul F7 (Nicoleta Jutka, Irinel Anghel, Anca Irina Lefter, Dana Dociu, Maria Butnaru, Johanna Weigel și Roxana Stângaciu). Contribuțiile lor se așază pe un teren în care ludicul este la el acasă. Evenimentul central are un titlu provocator, La vie en... pink, dizolvând granițele dintre diferite arte, sub umbrela estetică generoasă a postmodernismului, care adună multiple referințe culturale, atitudini creatoare, idei și combinații îndrăznețe ce conduc către rezultate hibride, care ar putea fi încadrate unui nou suprarealism. Conceptul pune în discuție cu umor tendința de a atribui femeii doar anumite direcții, preferințe, emoții, ocupații. Culoarea roz funcționează ca element de identitate vizuală, ca o etichetă a feminității într-o lume în care consumismul dictează această segmentare. Deschiderea expoziției va propune experiențe ce aduc viața în artă sau/și arta în viață, pe un drum cu dublu sens de parcurs între concret și imaginar. Nu în ultimul rând, activitățile Grupului F7 includ un schimb de experiență și informație culturală între România și alte țări, patru dintre cele șapte artiste fiind născute în România, dar stabilite în străinătate.

    La vie en...pink este un proiect creativ de anvergură, ce se desfășoară în mai multe etape și este susținut atât de UFE (Union des Français de Roumanie), cât și de Asociația Românilor din Franța. Prima dintre manifestări este expoziția de la Muzeul Național al Țăranului Român, al cărei vernisaj are loc în ziua de 4 iulie 2019, la ora 19:00, iar lucrările vor putea fi vizionate în sala Acvariu, până la 14 iulie 2019, de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Următoarea expoziție va ajunge pe spectaculoasa Rivieră Franceză, la Nisa, iar cea de-a treia se va întoarce în Capitală, cu un scop caritabil, în colaborare cu Fundația Parada.

Produse de la 1 până la 10 din 118 total

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. ...
  7. 12