Burebista, întemeietorul statului dac

Cine a fost Burebista?

Dacă te-ai întrebat vreodată cine a fost Burebista, articolul acesta este pentru tine! Întemeietorul statului dac, regele Burebista, a trăit între 82 – 44 î.Hr. A fost un lider politic și militar redutabil, care a reușit să introducă o serie de măsuri administrative importante pentru consolidarea și stabilitatea statului dac, într-o perioadă dificilă din toate punctele de vedere. El a reușit să unească triburile geto-dacice și să își întindă regatul de la Pontul Euxin, până în Câmpia Panonică, și de la Munții Haemus, până la mlaștinile Pripetului. Regatul lui Burebista se întindea pe o suprafaţă uriaşă, înglobând teritoriul de astăzi al Ungariei, o parte a Cehiei, Slovaciei, o parte a Poloniei, Bulgariei şi Serbiei.

Singurele mărturii despre Burebista au ajuns la noi datorită lui Strabon și Iordanes, fără să cunoaștem însă originile întemeietorului statului dac ori alte informații directe, din acest punct de vedere izvoarele antice fiind lacunare. De asemenea, nici despre caracteristicile fizice ale acestuia nu avem mai multe informații despre Burebista – nici un artist grec sau roman nu a realizat vreo sculptură care să-l imortalizeze pe Burebista.

Mai multe informații despre Burebista 

„Burebista își face apariția pe scena istoriei antice europene ca o căpetenie din interiorul arcului carpatic în jurul anului 82 î. Hr.” (1) Pentru a putea face un portret al acestuia, trebuie să fim atenți la acțiunile și realizările petrecute în timpul domniei sale. Ceea ce este clar este că patru decenii  din istoria Daciei au fost marcate de domnia sa, precum și evoluția ulterioară a statului dac până la cucerirea romană. Domnia lui Burebista începe în jurul anului 82 î. Hr., în acest sens existând un singur izvor, Iordanes, care menționează o întâlnire între Deceneu și Burebista, regele geților.

„Burebista a fost produsul epocii sale, realizările lui s-au întemeiat pe anumite condiții istorice reale și pe anumite cerințe obiective ale societății dacice.” (2)

Domnia lui Burebista – expresia superioară a civilizației daco-getice

Izvoarele literare și arheologice, situația istorică de la sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului I î.Hr. indică faptul că statul dac a apărut în interiorul arcului carpatic, cu un nucleu în Munții Orăștiei. Spațiul situat în sud-vestul Transilvaniei era bogat în zăcăminte de fier, piatră de construcție, lemn și pășuni, prezentând premise economice excelente pentru un centru statal. În vecinătate, în Micia, Mureș și Munții Apuseni se găsesc aramă, aur și argint. Și din punct de vedere agricol zona este bogată, toate aceste date indicând ușurința cu care au luat ființă centre tribale în aceste spații încă din secolul al II-lea î. Hr.: Costești, Bănița, Căpîlna, Piatra Craivii.

Așezările se întind pe zeci de terase, în mare parte artificiale, uneltele de fier sunt numeroase și variate, fierul se folosește pe scară largă și ca material de construcție. În zona Munților Orăștiei se întâlnește ceramica pictată într-un stil original, cu motive geometrice, vegetale și zoomorfe, numită „de curte”. Locuințele sunt construite la suprafață, uneori cu baze de piatră de stâncă. „Se cunosc turnuri-locuință durate la partea inferioară din blocuri de calcar, iar la cea superioară din cărămizi slab arse sau din lemn.” (3)

Surpinzător este că există în această perioadă și în aceste zone elemente care nu se întâlnesc în altă parte, iar „cetățile și așezările de aici au permis formularea concluziei că, în ultimele două secole de dezvoltare independentă, cultura dacilor „poate fi considerată ca o cultură de tip superior stadiului primitiv-rural al triburilor patriarhale, având caracterul unei civilizații oppidane cu tendințe vădite de atingere a civilizației agraro-orășenești, cu centre economice puternice constând din agricultori, meșteșugari, plebe muncitoare și sclavi”. În fond, complexul de de cetăți și așezări din Munții Orăștiei constituie expresia superioară a civilizației daco-getice”. (4)

Etapele de închegare a statului Dac

Etapele și procesul de închegare ale statului dac nu se pot justifica, însă, numai prin condițiile economice favorabile existente în ținuturile din sud-vestul Transilvaniei. „Ca instrument al unei clase, statul presupune anumite premise de ordin social, mai precis o diferențiere socială care să fi depășit simplele deosebiri de avere și să fi dus la apariția exploatatorilor și a exploataților de clase”.

Astfel, autorii antici vorbesc de o împărțire a societății dacice în două mari categorii: tarabostes (pileati) și capillati (comati). Trabostes era formată din aristocrație, iar capillati erau oamenii liberi, care nu erau nobili. Odată cu apariția statului dac, aceste categorii sociale tind să devină clase sociale, cu interese divergente: tarabostes devine o clasă dominantă și exploatatoare, iar oamenii de rând, capillati, reprezintă clasa exploatată.

Tarabostes

„Statul dac a apărut ca un instrument al aristocrației, fiind menit să-i asigure acesteia posibilitatea de a domina și exploata masele largi ale oamenilor liberi, dar nenobili. Societatea dacică din secolele I î.Hr. – I d.Hr. n-a fost o societate sclavagistă (deși sclavia nu-i era necunoscută), pentru că principala forță de muncă și principala clasă exploatată erau oamenii liberi. Dacia a cunoscut în această vreme o organizare socială care reprezintă o variantă a modului de producție tributal, binecunoscut în diferite societăți antice.” (5)

Statul Dac in timpul lui Burebusta

Regele Burebista a făcut parte din aristocrația dacică, iar întemeierea statului dac a făcut parte din interesele majorității artistocrației. Etimologic, însuși numele lui Burebista îl indică ca membru al aristocrației: deși sunt multe opinii, Burebista ar însemna „strălucit”, „nobil”, „binecunoscut”, „primul între bărbați”, „puternic”.

La orginile întemeierii statului dac au stat și premise de ordin politic, pe lângă cele de ordin social și economic.
O ipoteză verosimilă este aceea că apariția statului dac a avut loc în urma unui proces îndelungat, în care când o forță socială când alta căpăta o anumită superioritate. De asemenea, alianțele se modificau, iar evoluția era întreruptă de perioade de stagnare sau recul. „Factorul politic cel mai important care a făcut ca uniunea de triburi sud-vest transilvăneană cu centrul la Costești să se ridice deasupra celorlalte a fost, pe cât se pare, alianța lui Burebista cu marele preot Deceneu și, prin aceasta, cu tagma sacerdotală dacică.” (6)

Realizările regelui Burebista

„Închegarea statului a avut loc prin schimbarea, mai mult sau mai puțin lentă, a formelor organizării politice a triburilor și, mai cu seamă, prin înlocuirea conținutului vechi, tribal, al acestor forme cu un conținut nou, de clasă.” (7) Izvoarele literare nu menționează cum s-a petrecut unificarea triburilor daco-getice sub conducerea lui Burebista, dar unitatea politică a Daciei a fost realizată datorită disciplinei militare impuse de Burebista și „legalității unitare”. Nu este exclus, de asemenea, ca Burebista să fi folosit și forța împotriva unor triburi sau uniuni tribale care refuzau să se supună.

Arheologia ilustrează și alte realizări pe plan intern, petrecute în timpul domniei lui Burebista: un sistem de fortificații construit în Munții Orăștiei și cetăți în în alte zone ale Daciei. „Neuitând că istoria poate fi schimbătoare, Burebista a creat, în același timp, un puternic sistem defensiv în centrul statului său; acest sistem de cetăți nu era destinat numai să înfrunte eventualele atacuri venite din afară, ci și să consolideze autoritatea și stăpânirea regelui pe plan intern.” (8)

Calitățile lui Burebista s-au reflectat și în politicile externe, acesta concentrându-se pe eliminarea pericolului celtic și pe ținerea la distanță a amenințării romane. Fiecare dintre aceste obiective a fost realizat prin mijloace militare și diplomatice (alianța antiromană cu ilirii și cu tracii, tratativele cu Pompeius). Ulterior înfrângerii lui Pompeius, Burebista a renunțat la politica externă și și-a îndreptat atenția spre organizarea apărării. „Nici un izvor nu spune că Burebista ar fi pierdut vreo bătălie și cu atât mai puțin vreun război.” (9)

Regele Burebista – finalul domniei

Data morții lui Burebista nu a fost stabilită cu exactitate. Se presupune că a fost în jurul anului 44 î.e.n., în proximitatea asasinării lui Caesar. Nu se știe cu exactitate cine a conspirat la asasinarea lui Burebista. S-au emis ipoteze cum că însuși Deceneu „l-ar fi înlăturat pe acela al cărui principal consilier și colaborator fusese atâția ani pentru a inaugura o nouă politică.” Alte ipoteze pun asasinarea sa pe seama unui complot al unei părți a aristocrației geto-dace. „Nemulțumite de întărirea puterii centrale care-i răpise vechea autonomie tribală, precum și o parte din venituri și privilegii.”

 Julius Caesar

După dispariția lui Burebista, regatul său se destramă în patru regate, iar mai apoi în şase. Unii istorici afirmă că aceasta e dovada că asasinarea a avut loc în urma unei revolte stârnite de căpeteniile care doreau să fie stăpâni supremi asupra teritoriilor lor. „Acele căpetenii nemulţumite trebuie să fi făcut parte din anturajul regelui. Nu putea fi vorba decât de vârfuri ale aristocraţiei şi acestea făceau parte din curtea regelui”, scria Horaţiu Crişan.

În istoria antică europeană, Burebista rămâne o personalitate complexă, „întemeietorul statului dac, unificatorul pe plan politic al lumii daco-getice, creatorul sistemului de fortificații din Munții Orăștiei, apărătorul independenței Daciei, regele care a înțeles comandamentele vremii sale și care a știut să găsească mijloacele cele mai potrivite pentru a-și atinge scopurile politice.” (10)

(1-10) Hadrian Daicoviciu, Portrete dacice, Editura Militară, 1984

Tricouri personalizate – regele Burebista

Dacă dorești să iei cu tine o fărâmă din istoria dacilor și să o duci mai departe la rude și prieteni, îți recomandăm tricourile marca Învia Tradiția pe care le poți cumpăra online: