Încă de când am lansat Învie Tradiția, am avut un singur obiectiv, unul care în timp s-a dovedit a fi suficient de arzător cât să ne țină motivați în tot ce avea să se întâmple. Am început proiectul din dorința de a susține meșteșugul românesc, observând că acesta începe ușor să se piardă, odată cu apariția multor altor produse de calitate îndoielnică, însă promovate mai bine în piață. În timp, descoperind din ce în ce mai mulți meșteșugari, această dorință s-a transformat într-o adevărată iubire față de bogăția și tradiția meșteșugurilor din România dar și față de sârguința meșteșugarilor.
Au trecut trei ani de când Învie Tradiția a prins viață, timp în care am găsit suficientă motivație pentru a trece peste greutățile inerente unui start-up atât de fragil. Îndrăzneala cu care ne-am asumat misiunea salvării meșteșugurilor autohtone a fost mereu potențat de poveștile artiștilor populari pe care am învățat să îi cunoaștem din ce în ce mai bine. Lucrurile curgeau atât de frumos și părea că visul nostru de acum trei ani se transforma pe zi ce trece într-o realitate care ne umplea sufletul de bucurie.
Apoi, a venit luna martie și tot ce am construit până atunci s-a oprit brusc. În contextul pandemiei globale, odată cu schimbarea priorităților de consum, e lesne de înțeles de ce interesul general față de obiectele tradiționale românești s-a topit atât de repede. Fără târgurile și evenimentele de la care meșteșugarii erau nelipsiți, aceștia au fost forțați să rămână acasă, înconjurați de toate obiectele făurite peste iarnă.
Impresionați de ”strigătul” lor, am început să vorbim cu ei din ce în ce mai sincer și am început să căutăm soluții pentru a-i aduce din nou în văzul publicului nostru. Impresionați de poveștile pe care le știam despre ei și meșteșug, ne-am hotărât să intrăm și mai adânc în tainele creației lor. Astfel, răspunsul a venit cât se poate de natural și ne-am simțit din nou însuflețiți de misiunea pe care ne-am asumat-o încă de la început.
Am ales să aducem toate poveștile pe care le știam despre ei cât mai aproape de dumneavoastră și am dat startul unui nou proiect de documentare a tradițiilor. ”Povești meșteșugărești” își propune să dezvăluie în fiecare lună farmecul meșteșugului românesc, printr-o serie de interviuri cu cei fără de care noi nu am fi existat. Ne dorim ca din ce în ce mai mulți români să afle care este motivația care îi îndrumă pe artizanii populari să creeze obiectele tradiționale pline de rost și însemnătate. Vrem să aducem în fața dumneavoastră pasiunea lor pentru tradiția populară, prin poveștile spuse chiar de ei, așa că lună de lună, veți cunoaște pe rând artiștii populari și tainele meșteșugului lor.
Dedicăm primul capitol din ”Povești meșteșugărești” unuia dintre primii meșteșugari pe care am avut onoarea de a-i cunoaște: domnul Mihai Bîscu, meșteșugar popular ceramist din satul Olari (Horezu), moștenitor din tată în fiu al tradiției modelării și decorării lutului. Descoperiți povestea domnului Bîscu în primul nostru articol și obiectele făurite de dumnealui, pe care le găsiți pe saitul nostru.
