De la tilincă la opincă. Dicționar pe sărite – Un produs etnologic marca MNȚR

Az – Buche – Vedi… Așa silabiseau școlarii din primele clase pe vremea
când alfabetul era chirilic, adică literele și numele lor veneau dintr-o
limbă străină. Cuvintele însă erau de-ale noastre, neaoșe. Multe dintre
acestea nu se mai folosesc azi ori s-au păstrat numai în textele vechi
sau în vorbirea bătrânilor din unele sate. Școlărește se numesc
regionalisme și arhaisme.

Și totuși: mai știe astăzi careva dintre voi ce înseamnă copaie și la ce
folosește? Sau de ce era nevoie de meliță și cum arăta aceasta? Sau dacă
tilinca e o podoabă, un instrument muzical sau un nume de fată? Ei, știe
cineva?

Sau pare a fi mai degrabă o limbă străină care cere un tălmaci? Sunt
cuvinte care apar nu doar în cărți, fie ele de școală sau nu, dar te mai
împiedici de ele și prin muzee, prin cântece, prin filme, prin
concediile ori vacanțele de la țară. Pot să-ți iasă în cale unde nu
te-aștepți și să te ia prin surprindere.

Multe sunt cuvinte folosite și folositoare la țară, dar deocamdată, noi,
etnologi serioși de obicei, dar cu chef de joacă din când în când, o să
vi le împărtășim doar pe acelea pe care le avem la îndemână. Le-am aflat
de la bunici, mătuși, vecini, dar și din cărți, din munca de la muzeu,
ori din cercetările de teren.

Am putea să o luăm metodic, ordonat, după alfabet, epuizând fiecare
literă. Ca într-un adevărat dicționar! Sau putem s-o luăm pe sărite. E
mai distractiv așa. Sărind dintr-o literă într-alta, cuvânt după cuvânt,
am început de joi, 30 aprilie, cu A de la „acioaie”, iar azi am ajuns la
I de la „Iele”, după ce v-am povestit animat și relaxat despre „baniță”,
„cahlă”, „drâmbă”, „epizootie”, „fotă”, „glajă” și „hobel”. Povestea va
continua până la capătul lumii literelor, ca apoi să o reluăm de la A la
Z cu noi cuvinte potrivite pentru un dicționar ca un șotron. Pe care-l
jucăm în echipă, ajutați atât de resurse lingvistice, cât și multimedia,
cu bucuria de a descoperi cu fiecare nou (dar vechi) cuvânt cât de
minunată și cuprinzătoare este limba română. Nu cea învățată la școală,
ci aceea din amintirile, vocile, glumele, cântecele care îi dau viață cu
adevărat.

AȘA CĂ vă așteptăm pe pagina noastră de Facebook
(www.facebook.com/MuzeulTaranului), în fiecare joi, cu un nou cuvânt
(din) vechi!

Dacă ați pierdut vreun cuvânt, le veți regăsi pe toate, pe canalul
nostru de YouTube Muzeul Național al Țăranului Român, la care vă invităm
să vă abonați, să dați share, like și să ne comentați.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i un share:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

©2007-2020 Invie Traditia. Toate drepturile rezervate! Site realizat de InMotion Media.

Autentificare

Te poti conecta in contul tau de client prin introducerea datelor de autentificare in campurile de mai jos.

Nu ai cont?

Iti poti crea un cont de client prin una din modalitatile de mai jos.