Rătăcind agale prin centrul istoric al Brasovului, de mână cu Măriuca, am zărit, printre acoperișurile clădirilor, două turnuri: Turnul Negru și Turnul Alb, deși acum și cel negru este tot alb, în urma renovării… Am pornit ușurel spre ele și am intrat pe o stradă umbroasă – Aleea “După Ziduri” – mărginită pe partea stangă de un pârâu.
Pe la jumătatea străzii, un podeț ne-a ajutat să trecem apa (și fie vorba intre noi, când ai o înălțime de 10 centimetri, nu riști să traversezi pârâul “pe jos”) și am început să urcăm printr-o pădure cu drum amenajat.
Am decis să ne îndreptăm către Turnul Negru, botezat cu acest nume în urma unui incendiu care i-a înnegrit zidurile, în anul 1689. Din păcate, acesta a fost doar unul din șirul de incendii care urmau să încerce această fortificație. Din cauza amplasării lui la înălțime, pe o stâncă a dealului Warthe, turnul a fost ținta trăsnetelor mult timp, acestea distrugându-i și acoperișul de câteva ori: în anul 1559, apoi în 1689, apoi în 1696. Nici celelalte vitregii ale naturii nu au ocolit turnul, fiind necesare restaurări în anul 1901 și 1996.
Astăzi, turnul are acoperiș din sticlă (și, suntem siguri, un paratrăsnet) și găzduiește o expoziție a Muzeului Județean de Istorie Brașov, unde putem admira artefacte din perioada medievală, create de cositori, armurieri sau fierari.
Și, desigur, ne putem fotografia pe balconul turnului…
Pentru întreaga poveste a călătoriilor Măriucăi și ale lui Matei, vă invitam să urmăriți Învie Tradiția pe Facebook: https://www.facebook.com/invietraditia sau direct pe Măriuca și Matei: https://www.facebook.com/mariucasimatei