Cadourile de Paște sunt foarte importante și trebuie alese cu grijă și sensibilitate față de momentul important pe care il sărbătoresc.
Paştele este cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii. În comunitatea din România, celebrarea Învierii este legată de o succesiune de evenimente care ţin deopotrivă de orânduirea bisericească, cum ar fi luarea sfintei lumini, precum şi de tradiţiile păstrate în conştiinţa colectivă, printre care şi binecunoscutul salut “Hristos a Înviat”, “Adevărat a înviat!”.
Pentru toţi românii, acest moment reprezintă mereu un prilej de bucurie autentică, dar şi un simbol al purificării şi al renaşterii sufleteşti. Este suficient să ne uităm în jurul nostru la revigorarea naturii odată cu venirea primăverii, anotimpul ce găzduieşte această sărbătoare ca să putem înţelege că ea este menită să însemne pentru fiecare dintre noi o chemare la viaţă şi la reînnoire. La Învie Tradiția am realizat cea mai am realizat o colectie foarte amplă de Coșuri cadou de Paște. Dar pentru a ști ce oferim, este mare nevoie de a ști semnificația Paștelui.
Paștele – o sărbătoare a învierii și a nădejdii
Sărbătorile pascale nu sunt totuşi o împrejurare în care ne îndreptăm doar asupra reînnoirii sinelui, ci şi una în care ne direcţionăm privirele asupra celor din jurul nostru. Fie că este vorba despre membrii familiei, despre rudele noastre sau despre prietenii pe care îi vizităm cu această ocazie, cadourile prin care ne arătăm preţuirea faţă de celălalt sunt un element nelipsit în peisaj. Paştele este un moment ce pune incontestabil tradiţia la locul de cinste cuvenit, ca o reamintire a ceea ce suntem şi a uniunii dintre noi. De aceea, Învie Tradiţia şi-a propus să îţi vină în ajutor cu câteva sugestii pentru un cadou potrivit pentru cei din jurul tău şi, de ce nu, chiar pentru tine.
Un eveniment semnificativ, de mare încărcătură sufletească ce marchează debutul celor trei zile de celebrare a Paştelui este luarea luminii. În noaptea de sâmbătă spre duminică, când are loc Învierea, toţi credincioşii mergem la biserică unde, la miezul nopţii, cântăm împreună cu preoţii “Hristos a înviat” şi primim lumina sfântă adusă tocmai de la Ierusalim. Fie că asistăm până dimineaţă la slujba de Înviere, fie că ne retragem spre case după consumarea acestui moment, tradiţia aminteşte că trebuie să intrăm cu lumânarea aprinsă în casă. După ce facem semnul crucii, o stingem de pragul de sus al uşii de la intrare. Lumânarea ce a primit lumina sfântă nu trebuie lăsată să ardă până la capăt, nici aruncată, ci păstrată într-un sfeşnic, la loc de cinste în casele noastre. Se spune că trebuie aprinsă ori de câte ori ne rugăm în timpul anului pentru trebuinţe speciale sau în momente de mare cumpănă.
Cele trei zile de Paşte vin după o perioadă de şapte săptămâni dedicată Marelui Post, cel mai lung şi aspru dintre cele patru posturi principale. Indiferent dacă avem tăria sufletească şi pe cea fizică să postim o perioadă atât de îndelungată sau nu, mâncărurile tradiţionale care se prepară după terminarea acestuia respecta regula de a nu fi foarte grele, tocmai pentru a nu supune organismul la o schimbare bruscă după acest post dificil. Tradiţionala tăiere a porcului de la sărbătoarea Crăciunului este înclocuită acum cu sacrificarea mielului, simbol al lui Hristos care se jertfeşte pentru mântuirea oamenirii: “ca un miel spre junghiere s-a dus” (Isaia 53, 7).
Masa de Paște
În toate casele creştinilor români, gătitrea mielului este prezentă fără doar şi poate. Deşi drobul din carne de miel este probabil preparatul la cea mai mare căutare, aceasta se foloseşte şi la pregătirea altor mâncăruri, cum ar fi ciorba sau friptura, rulada sau plăcinta umplută. Acesta este momentul propice să ne înlocuim recuzita de obiecte care ne ajută la pregătirea şi servirea mesei în favoarea unora care vorbesc despre tradiţie, la fel ca această sărbătoare pe care o aşteptăm cu sufletul la gură şi care ne bucură nespus de fiecare dată. Vasul în care pregătim mielul la cuptor, tava pe care îl aşezăm după preparare, oala în care servim ciorba sau lingura cu care învârtim în ea atunci când o gătim cu dragoste sunt propunerile noastre prin care să aduci suflul reînnoirii, al primăverii şi al acestei sărbători în bucătăria ta sau în cea a cuiva drag ţie.
Cu toate că semnificaţia mielului ţine de esenţa Paştelui, acesta nu este lipsit de un competitor redudabil: ouăle vopsite. La origine, ouăle se vopseau doar în roşu, amintind de povestea Maicii Domnului care a aşezat un coş cu ouă la picioarele fiului său răstignit şi care s-au colorat de la sângele care picura din rănile lui Iisus. În prezent, românii vopsesc ouăle în multe alte culori şi le fac purtătoare a motive vizuale diverse. Ciocnirea ouălelor a devenit nu doar un moment cu simbolististică religioasă, ci şi un prilej de veselie a tuturor celor care iau masa împreună.
Se spune că te vei întâlni în lumea cealaltă cu cei care ciocneşti oul de Paşte. În acelaşi timp, merită spus că, deşi pare un simplu joc, tradiţia a păstrat câteva reguli după care se desfăşoară acesta. Una dintre ele împarte pe zile modalităţile în care se realizează: în prima zi, se ciocneşte doar cap cu cap al oului, în timp ce a doua zi, se pot ciocni cap cu dos, iar a treia zi, dos cu dos. O altă regulă stabileşte ordinea în care se ciocneşte: primul care ciocneşte este cel mai vârstnic de la masă, apoi soţii între ei, după care copiii cu părinţii şi, într-un final, aceştia cu toţi ceilalţi prezenţi la masă, rude sau prieteni. De asemenea, ciocnitul poate fi “pe luate”, ”pe schimbate”, ”pe văzute”, ”pe nevăzute”.
Fiind un moment de atât de mare importanţă în cadrul acestei sărbători, felul în care punem ouăle pe masă, precum şi felul în care acestea sunt servite pentru fiecare dintre cei prezenţi reprezintă elemente demne de luat în considerare. Acesta este un lucru valabil atât în situaţia în care suntem gazde, cât şi atunci când acest ritual se desfăşoară doar între membrii familiei. Prin urmare, Învie Tradiţia vine întru întâmpinarea nevoilor tale cu două recomandări: suportul pentru servit oul din ceramică, pictat manual şi suportul elegant şi diafan pentru ouă, realizat din material textil.
Şi cum ar fi o masă de Paşte fără băuturile care întregesc festivitatea acestui moment? Cu toate că această sărbătoare nu presupune alegerea unor anumite băuturi specifice, nu rămâne de neglijat faptul că orice masă care implică servirea mai multor feluri de mâncare determină şi gustarea unor tipuri diferite de băutură. Un lucru rămâne totuşi specific: putem alege băuturi tradiţionale româneşti.
Aperitivele, cum ar fi ouăle vopsite şi drobul trebuie să fie întotdeauna însoţite de un digestiv, iar ţuica sau pălinca îndeplinesc acest rol cu success. Cel de-al doilea fel de mâncare, ce este tot timpul mai consistent şi al cărui loc, în cazul mesei de Paşte, este luat adesea de friptura din miel merge mănuşă cu un vin roşu sec, de casă. La final, ne aşteaptă mult doritul desert, din care gustăm doar o dată pe an: pasca şi cozonacul. Desertul merge mână în mână cu un vin aromat, dulceag sau, ca să încheiem tot cu un meritat digestiv, cu tradiţionala vişinată.
Sărbătoarirea Paştelui nu gravitează doar în jurul ideii de mâncăruri tradiţionale, ci componeta sa cea mai importantă este legată de felul în care ne petrecem aceste clipe alături de cei dragi. Acesta este momentul întregirii familiei, al revederii cu rudele, al întâlnirilor cu prietenii apropiaţi sufletului nostru. În doar două cuvinte, al iubirii si al comuniunii. Nu doar rigoarea politeţii, ci în mod special, specificul acesti sărbători nu ne lasă ca aceste întrevederi să aibă loc fără un schimb de cadouri prin care ne exprimăm consideraţia faţă de cei cei din jurul nostru. Oul de Paşte pictat manual sau decorat cu paiete, păpuşa tradiţională din ceramică, farfuria decorativă sau vaza cu motive florale şi vegetale sunt doar câteva idei pe care ţi le sugerăm pentru un cadou care să atingă inimile celor cărora îl dăruieşti.
Înainte de darurile pe care le facem altora, cei care suntem părinţi ne gândim în primul rând la cele pe care le oferim celor mici. Iepuraşul a devenit în timp un simbol pentru oferirea de cadouri copiilor. Tradiţia iepuraşului nu are însă origini româneşti, ci provine din cultura germană şi, dacă mergem mai departe în cercetarea noastră, vom constata chiar prezenţa unor rădăcini păgâne care explică existenţa sa. Cu toate acestea, spaţiul mioritic a preluat şi încorporat în cultura sa acest obicei, iar iepuraşul a devenit pentru mulţi în zilele noastre o personificare a unui mesager divin ce vesteşte sosirea primăverii, renaşterea spirituală, reînnoirea celor materiale.
Indiferent de orice raţionamente culturale care îl validează sau nu, cine poate rezista în faţa ochilor unui copil care îşi aşteaptă cadoul? Iar dacă tradiţia iepuraşului nu este suficient de pertinentă pentru unii dintre noi, nu putem scoate oricum din calcul semnificaţia creştină a acestei sărbători, ce îndeamnă în mod netăgăduit la gestul de a oferi. Învie Tradiţia iubeşte copiii, iar printre produsele pe care le prezintă, un loc privilegiat îl ocupă obiectele destinate acestora. Mai jos, ţi-am pregătit câteva sugestii de jucării create de meşterii noştri populari, care vor face cu siguranţă deliciul celor mici: trenuleţul colorat din lemn sau avionul realizat din acelaşi material , mobilierul roz de bucătărie pentru fetiţe sau setul de de creioane colorate.
În aceeaşi măsură în care această sărbătoare ne invită să ne îndreptăm atenţia asupra oamenilor dragi, asupra interiorului fiinţei noastre sau al locuinţei ce ne aparţine, ne cheamă să ne arătăm şi grija faţă de propria grădină sau orice alt spaţiu exterior, adiacent casei. Reînvierea naturii este darul nepreţuit pe care ni-l face primăvara, iar singurul mod în care putem să o răsplătim este întâmpinând-o cum se cade. Căsuţa din lemn pentru păsări , ghiveciul din ceramică, decoraţiunea în formă de ciuperci sau tricicleta din lemn în coşul căreia putem aşeza flori sunt câteva elemente care pot aduce încă un strop de frumuseţe grădinii tale.
Venirea primăverii, sfinţenia luminii ce pătrunde în casele şi sufletelor noastre, gustoasele mâncăruri tradiţionale, timpul petrecut cu familia, regăsirea în clipe de relaxare şi de bucurie a tuturor celor apropiaţi sunt fiecare în parte şi împreună motive care fac Paştele o sărbătoare specială. Cadourile pe care le facem celorlalţi, dar şi nouă înşine sunt un simbol al iubirii, al atenţiei necondiţionate şi al transformării interioare la care solemnitatea sfântă din jurul acestor momente ne cheamă pe fiecare dintre noi.
În mod negreşit, această sărbătoare reaminteşte românilor de importanţa tradiţiilor. Pentru a nu le pierde şi, odată cu ele, frumuseţea ce înconjoară aceste clipe, rămâne de datoria noastră să contribuim la conservarea lor. Putem face acest lucru în felurite moduri: oferindu-le copiilor noştri jucării manufacturate, care să îi educe în sensul respectării autenticităţii şi care să îi inspire să îşi folosească ei înşişi creativitatea în realizarea unor lucruri originale; folosind obiecte tradiţionale în propria bucătărie (se ştie doar că mâncarea cea mai delicioasă se face în oalele „ca la mama acasă”); dăruindu-le celorlalţi astfel de obiecte ca o invitaţie să intre în „horă” ş.a.m.d. Tradiţia a căzut de o bucată de vreme într-un con de umbră nemeritat, făcând însă loc unui moment actual, extraordinar în care putem transforma acest inconvenient într-un real avantaj: doar reactualizand-o în mintea şi în vieţile noastre, tradiţia poate fi la fel de „modernă” ca orice alt lucru cu care ne-am obişnuit în traiul nostru contemporan!