Luna august era cunoscută în calendarul popular și sub numele de Gustar. Numele se potrivea foarte bine cu perioada aceasta din an, pentru că multe roade ale verii ajungeau acum la maturitate și începeau să fie folosite în gospodărie.
Nu era încă toamnă, dar nici vara nu mai avea același ritm ca în iulie. Zilele rămâneau calde, piețele erau pline, iar mesele se făceau încă din ce dădea grădina. Totuși, în gospodării începea să se simtă și pregătirea pentru lunile următoare.
Roșiile, ardeii, vinetele, prunele, merele, perele și strugurii nu ajungeau doar pe masă. O parte dintre ele erau puse deoparte, în borcane, în lădițe, în cămară sau în locuri răcoroase ale casei.
De aceea, Gustar nu era doar luna gustului, ci și o lună a trecerii. De la masa de vară, cu legume și fructe proaspete, spre cămara care începea să se umple pentru toamnă și iarnă.
Ce înseamnă Gustar în calendarul popular
În multe gospodării, luna august era legată direct de gustul roadelor. Se coceau fructele, se strângeau legumele, se pregăteau primele borcane, iar mesele deveneau tot mai bogate în produse de sezon.
Numele de Gustar păstrează tocmai această legătură cu gustul, cu roadele și cu perioada în care oamenii începeau să folosească mai mult ce crescuse peste vară.
În gospodăria românească, anotimpurile nu erau doar repere din calendar. Ele dictau ce se gătea, ce se păstra, ce se punea la uscat, ce se ducea în cămară și ce se consuma imediat.
August era luna în care casa începea să facă trecerea de la abundența verii la grija pentru ce urma.
De la roade proaspete la produse păstrate
La începutul lui august, multe mese erau încă foarte simple. Roșii cu brânză, pâine, ceapă, ardei, castraveți, fructe proaspete, mâncăruri ușoare și legume gătite repede.
Pe măsură ce luna înainta, însă, gospodăria începea să schimbe ritmul. Vinetele și ardeii se coceau pentru zacuscă, castraveții și gogonelele erau pregătite pentru murături și conserve, iar fructele ajungeau în gemuri și dulcețuri.
Mierea își avea și ea locul ei în casă. Se folosea în ceaiuri, pe pâine, în deserturi simple sau lângă nuci și fructe, mai ales când începeau diminețile mai răcoroase. Pentru astfel de momente, poți vedea și categoria de miere.
Trecerea nu se făcea brusc. Nu dispăreau mesele de vară, ci începea să apară, treptat, gândul la toamnă.
Ce apărea pe masă în august și septembrie
Masa de august era, de obicei, legată de ce se găsea în grădină sau în piață. Fructele stăteau la vedere, legumele erau folosite des, iar mâncarea nu trebuia neapărat să fie complicată.
Pe masă puteau apărea:
- roșii, ardei, castraveți și ceapă;
- vinete coapte, salate și mâncăruri de legume;
- prune, mere, pere, struguri sau piersici;
- pâine proaspătă, brânzeturi și smântână;
- borcane de zacuscă, dulceață, miere sau murături;
- castroane mici cu gustări, sosuri, ciuperci, măsline sau legume.
În septembrie, masa începea să se schimbe și mai clar. Apăreau mai des mâncărurile calde, cartofii, fasolea, tocănițele, ciorbele și mesele la care murăturile sau zacusca completau foarte bine ce era deja pregătit.
Nu era nevoie de multe lucruri pentru ca masa să fie bună. De multe ori, conta mai mult să ai câteva produse potrivite și vasele în care să le așezi simplu.
Obiectele care însoțeau masa
În gospodăria românească, masa nu însemna doar mâncare. În jurul ei se aflau și obiectele folosite zi de zi: castroane, străchini, farfurii, linguri de lemn, ștergare, lădițe, fructiere și vase de ceramică.
Un castron mic era bun pentru smântână, zacuscă, măsline, sosuri sau dulceață. O strachină putea ține ciorbă, mâncare gătită sau legume. O fructieră era potrivită pentru mere, pere, prune sau struguri, mai ales când fructele erau lăsate la vedere, pentru toată familia.
De aceea, obiectele din casă nu erau doar decorative. Ele aveau un rol clar. Se foloseau, se spălau, se puneau la loc și reveneau pe masă a doua zi.
Pentru o masă de sezon, poți lega natural articolul cu ceramica de Corund, cu recipiente de bucătărie din ceramică sau cu farfurii și seturi din lut și ceramică.
Cămara ca parte din ritmul casei
Cămara nu era doar un loc în care se depozitau borcane. Era o parte importantă din felul în care gospodăria se organiza.
Ce se punea acolo avea un scop. Zacusca era pentru zilele în care aveai nevoie de o masă rapidă. Murăturile completau mâncărurile mai grele. Gemurile și dulcețurile erau pentru dimineți, deserturi sau clătite. Mierea era bună în ceai, pe pâine sau în rețete simple.
Fiecare borcan însemna timp câștigat mai târziu. Fiecare produs pus deoparte reducea risipa și păstra o parte din gustul sezonului.
Astăzi, nu mai trebuie să pregătim totul acasă ca să păstrăm această logică. Putem alege produse bune, făcute cu grijă, pe care să le avem la îndemână atunci când vrem să punem repede ceva pe masă.
Aici se potrivesc foarte bine și coșurile cu produse tradiționale românești, mai ales când vrei mai multe produse adunate într-un singur loc sau cauți un cadou practic.
Ce putem păstra astăzi din rânduiala de Gustar
Nu trebuie să trăim ca în gospodăriile de acum o sută de ani ca să păstrăm ceva din logica lor.
Putem păstra atenția pentru sezon. Putem cumpăra mai puțin, dar mai util. Putem folosi ce avem în casă înainte să adăugăm lucruri noi. Putem alege produse pe care chiar le vom consuma și obiecte pe care chiar le vom folosi.
Gustar ne amintește că masa se schimbă odată cu anotimpul. Vara aduce roade proaspete, iar finalul ei începe să pregătească loc pentru cămară, pentru borcane, pentru vase, pentru mese mai așezate.
Este o trecere simplă, dar importantă. Din grădină spre cămară. Din fructe proaspete spre gemuri și dulcețuri. Din legume coapte spre zacuscă și murături. Din masa de vară spre mesele mai consistente ale toamnei.